Știri
pagina anterioară english version
prezentare
legislatie
proceduri
formulare
stiri
informatii utile
adrese utile
informatii de contact
 
 
 

Interviu acordat revistei "Gândirea militară românească" de către
domnul prof. univ. dr. Marius PETRESCU - Directorul General al ORNISS
21.10.2003

 

Este România în stare să apere secretele NATO sau există persoane la Bruxelles care se tem că secretele Alianței s-ar putea scurge spre presă, oamenii de afaceri, politicieni și, eventual, alți interesați?

R.: Protecția informațiilor clasificate ale NATO este și va rămâne de actualitate pentru România, atât ca o condiție preliminară aderării, cât și ulterior, după obținerea calității de membru; chiar și în acest din urmă caz, apariția unor incidente de securitate ar putea avea drept consecință întreruperea fluxului de informații clasificate, ceea ce, cu alte cuvinte, ar echivala cu imposibilitatea de participare efectivă la activitățile relevante ale Alianței. Așadar, aici este vorba, înainte de toate, de un interes strategic național, dincolo de cel al oricărei alte entități instituționale sau politice, fie aceasta chiar ORNISS. Ca urmare, este nevoie de implicarea tuturor factorilor care pot contribui la asigurarea protecției informațiilor clasificate, de la gestionarea propriu-zisă a acestora de către fiecare deținător, în strictă conformitate cu reglementările în vigoare, până la educația de securitate, parte a culturii de securitate euro-atlantice; iată un domeniu în care și mass-media este chemată să joace un rol semnificativ; avem convingerea că numai printr-o educație adecvată se poate forma o atitudine proactivă, cu implicarea largă, conștientă și responsabilă a cetățenilor țării, dimensiune fără de care succesul demersurilor întreprinse nu poate fi deplin.

În privința modului de protejare a informațiilor NATO, se poate pronunța Oficiul de Securitate al NATO (NOS), organism responsabil pentru problematica de securitate a Alianței, care, prin experții săi, recunoscuți pentru experiența și profesionalismul lor, realizează, pe lângă consiliere, și evaluarea progreselor României în aplicarea standardelor de protecție a informațiilor clasificate. Vă rog să mă credeți că ideea de compromis nu face parte din politica NOS, lucru de care s-au convins, de altfel, unele dintre statele candidate la aderare, situație despre care a relatat inclusiv publicația dumneavoastră. În momentul de față, putem afirma cu certitudine că, în România, sistemul de protecție a informațiilor clasificate este operațional, ceea ce face ca, pentru etapa în care ne aflăm, securitatea informațiilor NATO să fie asigurată la un nivel apreciat de către NOS ca fiind corespunzător cerințelor Alianței.

Orice "scurgere" de informații clasificate, chiar și naționale, fără a mai vorbi de cele ale NATO, trebuie descurajată și combătută prin aplicarea cu toată fermitatea a măsurilor de protecție prevăzute în standardele naționale; cei care s-ar implica într-o asemenea acțiune și-ar asuma, pe lângă răspunderea legală inevitabilă, o imensă responsabilitate morală, prin gravele prejudicii pe care le-ar aduce credibilității României, afectând chiar perspectivele noastre de integrare în spațiul euro-atlantic. Totuși, revin, dincolo de contextul internațional, dincolo de orice fel de sancțiuni, este evident că și România are suficiente informații a căror diseminare necontrolată îi poate aduce grave prejudicii. Poate un cetățean onest să rămână indiferent într-o asemenea situație? Eu cred că nu; soluția adevărată este de ajuta pe acești oameni să cunoască și să înțeleagă măsurile de securitate a informațiilor și sensul lor, iar răspunsul lor conștient, adecvat și de bună credință va fi cea mai bună și eficace protecție.

•  De ce a fost nevoie de un "jandarm", precum ORNISS, pentru secretele naționale și ale NATO?

R.: Întrebarea dumneavoastră mă surprinde, deoarece pare a restrânge sfera de activitate a ORNISS, ceea ce mă obligă să aduc clarificările necesare, asumându-mi, încă o dată, riscul unui răspuns mai amplu. Mai întâi de toate, trebuie să precizez că soluția de realizare a unui Sistem național de protecție a informațiilor clasificate, complex și coerent, axat pe o autoritate națională de securitate viabilă și eficientă, este complet nouă și a apărut ca rezultat al deciziei ferme a României de aderare la NATO, pentru a răspunde cerințelor de securitate ale acesteia. Prin Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, din considerente de natură logică și pragmatică, filosofia NATO în domeniu a fost aplicată și la protecția informațiilor naționale clasificate, realizându-se astfel și o abordare unitară a problematicii specifice. Mai mult, în cazul concret al țării noastre, o autoritate națională de securitate, atribut cu care este învestit ORNISS, pe baza autonomiei și autorității conferite de statutul legal, poate asigura echidistanța, obiectivitatea și credibilitatea necesare în adoptarea și aplicarea măsurilor de protecție a informațiilor clasificate, în respectul deplin al legilor, al drepturilor omului și al libertăților cetățenești; nu trebuie să uităm că acest lucru se produce într-un context în care exercițiul democratic nu a eliminat pe deplin suspiciunile și temerile, fiind încă nevoie de timp pentru a readuce ideea de securitate pe un palier al normalității sociale.

În aceeași ordine de idei, întrebarea dumneavoastră pare a trimite la o conotație oarecum "represivă" a activității ORNISS. Misiunea ORNISS este de implementare unitară a măsurilor de protecție a informațiilor clasificate, ceea ce implică, în afara controlului, atribuții de reglementare, autorizare și evidență exercitate la nivel național, ca și acordarea, alături de alte instituții abilitate de lege, a sprijinului necesar, prin educația de securitate, prin informare, consiliere și prin procedura de acreditare, deținătorilor de informații clasificate, în vederea creării și operaționalizării sistemelor proprii de protecție. Interesul major al ORNISS este tocmai crearea și funcționarea conformă, corectă și eficace a acestor sisteme, apte să asigure protecția corespunzătoare a informațiilor clasificate și nu latura punitivă, componentă la care apelează doar în cazurile evidente de rea credință sau iresponsabilitate; iată de ce ORNISS este și va fi mereu alături de toți cei ce fac eforturile necesare cerute de lege și de angajamentele internaționale ale țării.

•  Păziți Alianța de foștii securiști? Există vreo recomandare dinspre Bruxelles în acest sens?

R.: În general, NATO este deosebit de exigentă față de calitatea personalului care primește acces la informațiile sale clasificate, pentru care trebuie să existe suficiente garanții privind loialitatea, credibilitatea și onestitatea. Problema celor care au acționat în cadrul fostei Securități ca poliție politică nu poate să nu-i intereseze pe responsabilii Alianței, chiar și numai pentru faptul că activitatea acestora ridică îndreptățite semne de întrebare privind tocmai loialitatea, credibilitatea și onestitatea lor. Din acest punct de vedere, Alianța nu a formulat cerințe exprese pentru România, altele decât cele stabilite în standarde. Este, de fapt, problema țării noastre ca, printr-o analiză responsabilă, să adopte cea mai potrivită atitudine, ceea ce constituie o adevărată probă a asumării statutului de membru loial al NATO. Preocuparea autorităților române față de aceste aspecte este ilustrată elocvent de recentele poziții publice ale factorilor de răspundere la cel mai înalt nivel în stat. Rezultatul acestui demers, ce ține de decizia politică, va fi, fără îndoială, reflectat și în Normele privind protecția informațiilor clasificate ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord în România, la a căror îmbunătățire și armonizare cu ultimele prevederi ale Alianței se lucrează în prezent. Dacă tot vorbim despre criterii de selecție, aș dori să profit de ocazie și să subliniez responsabilitatea conducătorilor instituțiilor care gestionează informații clasificate, cei ce propun de fapt persoanele care urmează să aibă acces la astfel de informații, deoarece neacordarea unui certificat de securitate, indiferent de motiv, pe de o parte poate fi evitată încă din această etapă și, pe de altă parte, constituie, orice s-ar zice, o notă slabă pentru managementul resurselor umane din organizațiile respective.

•  Cât de mult contează că ai o amantă sau că ai prietenii dubioase în ceea ce privește accesul la secretele naționale, dar și la cele NATO?

R.: Accesul la informații clasificate poate avea loc numai după realizarea unei verificări speciale, efectuată de instituțiile stabilite de lege, fiecare pe domeniul său de competență, cum ar fi SRI, SIE, MApN, MAI, MJ, SPP și STS. Verificările de securitate au ca obiectiv identificarea și evaluarea riscurilor pentru securitatea informațiilor clasificate, generate prin acordarea accesului unei anumite persoane la această categorie de informații. Într-adevăr, verificarea vizează și persoanele apropiate, dar nu are ca scop în sine evidențierea unui anumit tip de relații și emiterea de judecăți morale în legătură cu acestea; așa cum am precizat, importantă este cuantificarea riscurilor pe care această relație le implică. Din acest punct de vedere, vreau să subliniez că un aviz de securitate negativ nu înseamnă că în comportamentul sau profilul moral al persoanei verificate ar exista neapărat elemente blamabile, ci doar faptul că accesul acesteia la informații clasificate poate induce riscuri suplimentare de securitate, inacceptabile din punctul de vedere al deținătorului acestora, cum ar fi, de exemplu, cele cauzate de aspecte din viața sau activitatea unor persoane din anturaj ori de anumite probleme de sănătate. Vă rog să aveți convingerea că, înainte de a decide acordarea sau neacordarea unui certificat de securitate, ORNISS analizează cu toată răspunderea concluziile verificărilor de securitate, pentru ca hotărârea adoptată să fie bine fundamentată, încât să nu afecteze securitatea informațiilor clasificate și nici persoana în cauză. Acesta este de altfel unul dintre motivele pentru care ORNISS nu face publice rezultatele verificărilor, respectiv acordarea sau neacordarea certificatelor de securitate, acestea fiind date ce privesc persoana, care trebuie protejate conform legii, alături de faptul că autoritatea națională de securitate nu are o relație directă cu persoana verificată, ci doar cu instituția care dorește să-i acorde accesul la informații clasificate.

•  Cum decideți cine merită sau nu să aibă acces la secrete?

Condițiile pe baza cărora o persoană poate primi acces la informații clasificate sunt deosebit de clar precizate de lege, ca și, de altfel, conținutul verificărilor, fiind astfel accesibile oricărei persoane fizice sau juridice interesate. Din acest punct de vedere, șefii instituțiilor, care solicită acces la informații clasificate pentru o persoană din subordine, au suficiente elemente pentru a proceda la o primă evaluare, pe baza dosarului de personal, a măsurii în care aceasta corespunde criteriilor menționate. În acest moment aș simți nevoia de a aduce câteva precizări privind principalele etape ce trebuie parcurse pentru obținerea unui certificat de securitate. Astfel, înainte de a fi numită o persoană într-o funcție care reclamă accesul la informații clasificate, este necesar ca aceasta să obțină un certificat de securitate corespunzător categoriei de informații, naționale sau ale NATO, precum și nivelului de clasificare al acestora. Persoana selecționată completează un formular special și își exprimă în mod expres acordul pentru efectuarea verificărilor necesare. Șeful instituției solicită ORNISS declanșarea procedurilor de verificare și emiterea certificatului de securitate, în cazul informațiilor NATO clasificate, sau a hotărârii de eliberare a autorizației de acces, în cazul informațiilor naționale clasificate. ORNISS cere instituțiilor stabilite de lege să realizeze verificările de securitate, urmând ca pe baza analizei concluziilor acestora să decidă asupra oportunității eliberării unui document, dintre cele menționate mai sus. Deținerea unor informații clasificate de către o instituție este posibilă numai în măsura în care aceasta îndeplinește cumulativ cel puțin două cerințe; o primă cerință vizează organizarea unei structuri de securitate, cu desemnarea unui funcționar de securitate, care exercită, alături de conducătorii instituțiilor, în condițiile legii, atribuții importante pe linia securității informațiilor clasificate; o a doua cerință se referă la aplicarea efectivă a sistemului de măsuri de protecție. Este la fel de important de reținut faptul că pentru accesul la informații clasificate, pe lângă certificatul sau autorizația de acces, este obligatorie aplicarea principiului "necesitatea de a cunoaște" (need-to-know). Principiul menționat se referă la necesitatea imperioasă de a se acorda unei persoane accesul la informații clasificate, exclusiv în scopul realizării atribuțiilor sale de serviciu, numai în momentul și numai pe durata în care acesta este absolut necesar. Astfel, n ici o persoană nu este îndreptățită doar prin rang, funcție sau prin deținerea unui certificat ori autorizații de securitate să aibă acces la o anumită informație clasificată, dacă acest lucru nu este absolut necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

•  Pe cine ați "călcat pe coadă", fiindcă ORNISS nu a acordat certificate de securitate?

Dacă faceți referire la persoanele pentru care, în urma verificărilor de securitate, ORNISS a decis neacordarea certificatelor de securitate, nu am cunoștință de semnale negative. Dacă faceți referire la persoanele pentru care s-a solicitat eliberarea unui certificat, au existat unele reacții de nerăbdare; țin să subliniez aici că în absolut toate situațiile, atât ORNISS cât și instituțiile care realizează verificările respectă cu strictețe procedurile legale, inclusiv în ceea ce privește termenele de răspuns, care, spre exemplu, în cazul informațiilor naționale clasificate, variază între 9 și 21 de săptămâni; chiar și acestea din urmă nu sunt absolute, deoarece formarea unei convingeri depline privind îndeplinirea condițiilor de acces la informații clasificate este prioritară oricărui alt considerent; din acest motiv legiuitorul permite instituțiilor care realizează verificările să depășească termenele de care vorbim și să procedeze la verificări suplimentare în situația în care se evidențiază unele riscuri de securitate.

•  În prezent există persoane care la învestirea în funcție n-au trecut prin furcile caudine ale ORNISS. Ce se întâmplă în momentul în care îi găsiți cu probleme? Zboară din funcție?

La intrarea în vigoare a actualelor reglementărilor specifice, care promovează soluții complet noi, nici o persoană nu beneficia de acces la informații clasificate, obținut în urma unor verificări complexe de securitate, situație inevitabilă, deoarece, până în acel moment, legea nu prevedea o asemenea procedură. De altfel, în acea perioadă, România nici nu avea acces la informații de mare sensibilitate ale Alianței, acest lucru urmând să se realizeze abia după aderare; pe parcursul timpului s-au declanșat procedurile de verificare și s-au eliberat certificatele de securitate corespunzătoare pentru majoritatea personalului cu sarcini semnificative pe linia colaborării cu NATO și s-au constituit sistemele de protecție la fiecare deținător de informații clasificate, realizându-se în prezent cadrul necesar pentru primirea și valorificarea informațiilor clasificate ale Alianței. Un proces similar se desfășoară și cu privire la informațiile naționale clasificate; aici este însă un drum relativ mai lung de parcurs, deoarece, așa cum fără îndoială sesizați, există un număr incomparabil mai mare de persoane ce trebuie verificate, precum și mult mai multe instituții care își dezvoltă sisteme de protecție specifice. După încheierea acestei, să-i spunem, perioade de tranziție, nici o persoană nu mai poate ocupa, în condițiile legii, o funcție publică care impune accesul la informații clasificate, decât după ce a fost verificată, în mod obligatoriu anterior numirii, la solicitarea autorității de învestire. Referindu-mă direct la întrebarea dumneavoastră, tot ce pot să afirm cu certitudine este că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, persoanele care se confruntă cu situația neacordării certificatului de securitate nu pot primi acces la informații clasificate și este de datoria tuturor factorilor abilitați în domeniul protecției informațiilor clasificate să vegheze ca un astfel de lucru să nu se întâmple, deoarece ar însemna o gravă încălcare a legii; mai departe, este de competența conducătorilor fiecărei instituții să decidă asupra oportunității menținerii în funcție a persoanelor din subordine aflate într-o astfel de situație.

•  Ați avut îndoieli, până acum, privind modul în care serviciile care execută propriu-zis verificările și-au făcut treaba?

Nu am avut și nu putem avem nici un fel de îndoieli privind buna credință și profesionalismul instituțiilor abilitate de lege pentru efectuarea verificărilor de securitate. Oricum, problematica securității informațiilor clasificate este mult prea importantă pentru interesele României ca cineva, cu atribuții în domeniul protecției unor asemenea informații, să nu o trateze cu toată responsabilitatea.

•  Cum s-a selectat personalul care lucrează în ORNISS?

Ca opțiune fundamentală de politică organizațională în managementul resurselor umane, ORNISS, ținând cont, atât de noutatea problematicii, cât și de cerințele specifice ale acesteia, a optat pentru o soluție în care se regăsește un nucleu de persoane cu experiență alături de tineri cu calități și cu o perspectivă deosebită. La baza selecției personalului a stat principiul bivalenței, potrivit căruia ORNISS folosește personal specializat al cărui profesionalism este demonstrat prin concurs și a cărui loialitate este verificată prin proceduri specifice. Din acest punct de vedere, legea impune ca întregul personal ORNISS, implicat direct în activitatea specifică unei autorități naționale de securitate, să fie verificat și să dețină certificate de securitate corespunzătoare. Mai mult, nimeni din personalul ORNISS nu este și nu a fost angajat politic. Acest fapt a permis instituției să beneficieze de sprijinul deplin al factorilor politici responsabili, fără a se înregistra nici o imixtiune de natură politică.

•  De-acum toți cei care vor să facă afaceri cu Alianța vor trebui să obțină avize de la dumneavoastră. Oamenii de afaceri români s-au speriat că este nevoie de un "ochi critic"?

Întrebarea dumneavoastră se referă la un domeniu complet nou, cel al securității industriale, abordare, din păcate, lipsită de o experiență anterioară în România, ceea ce explică, poate, unele neclarități cu care se confruntă încă oamenii de afaceri. În acest context, cred că ar fi binevenite câteva detalii de natură tehnică. Astfel, s ecuritatea industrială se referă la ansamblul măsurilor de protecție a informațiilor clasificate vehiculate în domeniul industrial, în legătură cu licitarea, negocierea și derularea unui contract clasificat. Un contract clasificat este un contract, încheiat în condiții legale, în cadrul căruia se cuprind și se vehiculează informații clasificate. Securitatea industrială stabilește politica de securitate pentru negocierea, încheierea și derularea contractelor clasificate, pentru stabilirea anexelor de securitate la contractele clasificate și privitor la transmiterea informațiilor clasificate în cadrul contractelor clasificate. Participarea la negocieri în vederea încheierii unui contract clasificat este permisă în baza unei autorizații de securitate industrială , eliberată în urma unor verificări specifice, care confirmă aplicarea măsurilor minime de securitate prevăzute în standarde. Derularea unui contract clasificat de către un obiectiv industrial se realizează în baza unui certificat de securitate industrială , eliberat și acesta în urma unor verificări similare.

În esență, verificările de securitate urmăresc ca angajații, managerii sau proprietarii, înainte de a lua parte la o licitație, negociere sau la execuția unui contract clasificat sau care presupune acces la informații clasificate, să dețină certificat de securitate corespunzător nivelului de clasificare al informațiilor la care vor avea acces; totodată, spațiile în care se vor gestiona informații clasificate (pentru licitație, pentru negociere, pentru analiza documentațiilor, pentru producție etc.) să fie protejate corespunzător standardelor specifice, iar obiectivul industrial să fie stabil din punct de vedere economic, să nu fie implicat în litigii care îi pot afecta această stabilitate, să-și plătească obligațiile financiare către stat sau către persoane fizice/juridice și să nu prezinte riscuri de securitate.

În felul acesta, domeniul "securitatea industrială" creează un cadru favorabil pentru dezvoltarea economică, sprijinind participarea îndeosebi a agenților economici cu capital privat la negocierea și derularea contractelor clasificate, deci a acelora care țin de securitatea națională, prin crearea și garantarea măsurilor de protejare a informațiilor clasificate împotriva pierderii, divulgării, modificării sau distrugerii neautorizate a acestora. Din acest motiv, sunt pe deplin încredințat de faptul că există suficiente elemente pe care să se construiască o bună colaborare cu toți agenții economici interesați, caracterizată de o atitudine deschisă, fără rețineri, colaborare benefică, atât oamenilor de afaceri, cât și specialiștilor ORNISS; prin urmare nu văd de ce ar exista cineva care, citându-vă pe dumneavoastră, "să se sperie de vreun ochi critic".




 
 
înapoi sus
pagina anterioară
 
   



 
©2013 Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat - ORNISS
Modificarea neautorizată a acestui site se pedepsește conform legii